Lectura captivanta: "Shogun"-ul lui James Clavell

"Shogun"-ul lui James Clavell e in biblioteca mea de foarte multi ani si sunt convins ca multi din voi ati citit-o cel putin odata pana acum. In mod cert, e o carte pe care eu ar recomanda-o fara ezitare oricui, asa cum mi-a recomandat-o si mie altcineva. Desi am avut intotdeauna incredere in gusturile mele, cele doua volume groase nu m-au atras niciodata, la fel cum nu m-a atras nici Japonia, nici filmele cu si despre samurai.
Acum, insa, ma apropii de jumatatea primului volum si trebuie sa recunosc ca am din nou senzatia aceea unica, de a tine in mana o carte buna pe care nu te induri sa o lasi pana la ultima pagina. Mai pe scurt, sunt absolut incantat. Continua sa-mi placa India mai mult (la urma urmei, e singura tara pe care nu concep sa n-o vad in urmatorii douazeci de ani sau chiar si mai departe, cata vreme o sa se intample vreodata), dar Japonia vazuta prin ochii marinarului european este tulburatoare si fascinanta. Imi place intriga, atmosfera, constructia personajelor, imi place stangacia, si totusi arta literara desavarsita cu care o civilizatie atat de straina de a noastra e dezvaluita in liniile sale esentiale, asa cum le percepe ochiul profan al australianului... Prea putin familiarizat cu istoria Japoniei, doar luptele pentru putere si povestile ascensiunii si decaderii numerosilor daimyo mi se par putin dificil de urmarit, mai ales ca nu am nici exercitiul numelor asiatice. In rest, cartea asta ma tine deocamdata treaz si presimt ca va fi zgandariciul meu pe parcursul  saptamani viitoare. Nu am timp nici macar sa-mi scriu numele de la stanga la dreapta, dar sper sa-mi ramana macar o ora linistita, pe seara, pentru citit :).