Amintiri

  Astazi, mi-am amintit o intamplare povestita de un fost camarad. Am asociat-o, de multe ori, cu ce ni s-a intamplat noua (in Romania) dupa 1989.
  Cel ce mi-a povestit, avea acasa  un caine de curte. Un ciobanesc enorm. Toata viata lui, cainele, traise legat in lant. Pe la 20 - 21 de ani abia isi mai ducea zilele. Nu mai vedea, picioarele ii tremurau si abia mai latra cand simtea un strain. Toata viata lui fusese un caine “de nadejde”. Fusese un aparator destoinic si nimeni, din cei necunoscuti, nu putea sa intre in curtea familiei daca nu era intampinat de cei ai casei.
  Si, pe vremea de care va povesteam, cand cainele credincios si iubit de toata familia nu mai putea sa faca mare lucru, tatal spune: “apai… amu, nu poate sa faca rau nimanui si cred ca putem sa-i dam drumul din lant”.
Si i-a dat drumul din lant.
Parca innebunit, cainele a inceput sa alerge in toate partile, cu o forta pe care nu si-ar fi inchipuit-o nimeni. Si a alergat in toate directiile, lovindu-se de tot ce i-a iesit in cale. De gard, de casa, de hambare…
Si nu a rezistat mult. Se lovise prea tare alergand. A murit repede, dupa ce a alergat “liber de lant”.
Cam trista povestea. Nu ?
  De ce v-am povestit asta… Uitandu-ma la unele lucruri ce se intampla, mi-am reamintit de credinta mea ca si libertatea se “construieste”. Ceea ce se intampla cu noi nu cred ca poate sa fie “un model” pe care putem sa-l aplicam oricand si oriunde. Poate, numai daca am crescut odata cu acel model… Cred ca libertatea (o sa spuneti ca e relativa si asta…) o putem construi daca avem aceasta dorinta. Si, neaparat, sa fie o vointa comuna a noastra si a celor din jur.Indiferent de care personaj, din povestea de mai sus, suntem.
Avem, oare, suficiente motive pentru a ne construi o libertate care sa nu fie doar o pacaleala? Credeti ca putem sa gasim solutii la situatiile in care traim si la caile pe care le putem alege pentru a construi echilibrul libertatii noastre?
 Un gand bun! O zi minunata!