Imi place sa mananc singur, dar exceptie este ziua de luni, cand iau pauza de masa cu o colega, o tipa draguta care ma acapareaza cu povestile ei hazlii.
In ultima vreme, insa, a tot refuzat sa mancam impreuna invocand niste motive absurde. Nu am vrut s-o iscodesc, asa ca am lasat-o-n pace si mi-am vazut de-ale mele. Oamenii au toanele lor pe care trebuie sa le respectam.
Ieri am ales sa mananc intr-un loc putin cam indepartat de cladirea in care lucrez si, in timp ce asteptam sa soseasca farfuria cu mancare, m-am uitat pe geam. Pe cine vaz? Pe colega cu pricina care parea absorbita de telefon. Era toata imbujorata, zburlita, concentrata, mergind cu pasi repezi spre o intersectie. Ce mai grozavie aveam sa aflu! Colega, din pauza de mesa, alerga dupa Pokemon. Asta face ea acum in pauza de masa.
Orgolios cum mi-e firea, sufar ca am fost abandonat pentru un maimutoi. Un maimutoi si cu asta basta! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu