Sprancenele desenate in curbe perfect simetrice, arcuirea egala a genelor, colturile pictate ale ochilor si straturile- curcubeu-pe-pleoape ma nelinistesc intr-un mod pe care abia acum mi-l explic.
Tocmai ma uitam la postarea unui salon cu tipicele poze comparative "inainte" si "dupa".
"Inainte" imi zambeste o femeie adevarata: asimetrica si expresiva, pistruiata si vie, limpede in privire si pamanteana in expresie. "Dupa" - ma izbesc instant postura ei inerta si senzatia ca femeia de adineauri si-a pierdut spiritul si ca-mi cere un ajutor mut si complice de sub straturile de vopsea care ii acopera fata.
E o cultura in Romania a femeilor perfect colorate pe fata si a unghiilor cu motive decorative. La nunti poti cel mai bine observa parada femeilor-clown, a meshelor capilare, a unghiilor mai complicate decat o poveste orientala, a sclipiciului, volanelor, decolteurilor, corsetelor si a fundelor de toate felurile.
De fapt, in Europa, daca te misti de la vest la est, n-ai cum sa nu observi ca femeile aloca din ce in ce mai mare atentie machiajului, si ca, desi trasaturile devin mai armonioase si fetele mai simetrice, ceva alarmant si aproape infricosator se intampla: sub arta picturii faciale spiritul tinerei devine secundar; dispar nuantele emotiilor, limbajul cutelor, stralucirea privirii, respiratia si senzualitatea porilor. Dispar odata cu machiajul senzational si perfectionist, toate indiciile despre cine este femeia din fata ta.
Stiu multe fetite de 13-14 ani care cunosc mai multe trucuri cosmetice decat unii din bransa. Le cunosc cu mult inainte de a se apuca de un sport sau a-si descoperi vreo pasiune sau vreun autor preferat. Multe isi aplica prima pudra pe fata cu mult inainte ca pielea lor sa fi cunoscut transpiratia vreunui meci pierdut sau roseata unei emotii adevarate.
Nu pot sa nu observ ca in tarile mai putin dezvoltate, machiajul triumfa si sclipiciul troneaza. Poate ca un reflex de camuflare a multor absente din viata normala a unei fete. Si nu poti sa treci cu vederea faptul ca simplitatea si naturalul sunt astazi pentru altii ultima sofisticarie in materie de civilizatie.
D-aia mi-e teama de fetele cu machiaj perfect. Cu cat imi par mai frumoase, cu atat mai mult ma gandesc ca nu locuieste nimeni dincolo de masca si ca cineva nu s-a ocupat sa puna dinainte suficienta sclipire in priviri, ca sa nu fie mereu nevoie de fard.
Cred ca mai e timp, pentru unii parinti, sa puna suficienta incredere si pasiune in copiii lor, pana cand conspiratia beauty-saloanelor nu-i va absorbi pe toti in vortexul frumusetii perfecte sau pana cand nu vor ajunge cu totii sa strige ajutor din spatele unei poze de profil fara cusur.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu