Am afacerea mea....

  Aş deschide o afacere. Dar ar fi sortită falimentului rapid, fiindcă visez la un magazin din care să poţi prelua gratuit epitete, metafore… Când am dezvăluit planul meu unui tip care scoate bani şi din piatră seacă – deţine tot felul de reţete prin care banii debordează de sexualitate, se iubesc cu pasiune şi se înmulţesc corespunzător -, s-a uitat la mine chiorâş şi m-a întrebat direct: La ce bun să investeşti timp şi bani într-un astfel de magazin? Mai bine gândeşte-te la o patiserie, la o cârciumă, la un magazin alimentar… Astea nu vor da niciodată faliment… Intră şi tu pe bursă, joacă-te cu acţiunile, mai lasă dracului poezia şi fabulele, că asta nu aduc bani în cont. Ţi se mai încing şi creierii… Da, i-am răspuns, dar aduce stare de bine… Stare de bine? Fugi, domnule, de-aici, starea de bine ţi-o dă siguranţa financiară, nu metaforică…  
  Ne-am despărţit în condiţii amiabile, fiecare cu ideile lui. El şi-a mai deschis un magazin, aduce haine second hand şi se bat cucoanele pe ele… Sunt haine de firmă, bumbac sută la sută, miros a occident dezinfectat … Eu am întocmit documentaţia necesară pentru Magazinul de Epitete şi Metafore, am închiriat un spaţiu într-o zonă scumpă ,în stânga pieptului şi ţin deschis non-stop… Scot profit sentimental şi merg din trei în trei luni la fisc ca să prezint declaraţia din care reiese că profitul este zero. În bani. Nu datorez statului nimic şi asta îmi provoacă o teribilă satisfacţie cotidiană, deoarece fiscul nu pune impozit pe  gânduri. Deocamdată… Sufleteşte, carevasăzică, trăiesc pe picior mare, sunt un boier…