Vorbim mult, deseori prost şi mai mereu fără rost, isteriile ne înghit ultima fărâmă de bun simţ, conştiinţele intră la apă, ne amestecăm în tărâţe, ne mănâncă porcii şi habar n-avem că valorăm tot mai puţin, "piaţa publică" e plină de emfază, de limbaj vulgar aplaudat frenetic, de slogane ieftine şi isterii de tot felul, toate fără sens, fără puterea de-a schimba ceva atâta vreme cât în noi e haos, atâta timp cât suntem goliţi de esenţa noastră.
Raţiunea e demult mâncată de instincte primare, ne-am pierdut echilibrul interior, părem a fi tot mai ipocriţi, egoişti, mărunţi, îngrozitor de superficiali, tot mai singuri şi trişti.
Drumul către ceilalţi e plin de prejudecăţi ieftine, de uitat în "grădina" lor deseori cu invidie, mereu dispuşi în a judeca la sânge viaţa altora, orbiţi de bârna din ochiul nostru pe care o ignorăm cu desăvârşire, purtaţi de frustrări necontrolate, de infatuare, tupeu şi lipsă de bun simţ.
Viaţa-i chiar ca o pradă, iar Dumnezeu, sau oricum s-ar numi EL, e la doar o bătaie de inimă.
Dar, negăsindu-l în noi, nu-l vom găsi niciodată în afara noastră.
Şi mă întreb?
Dacă ne-am uita pentru o clipă înlăuntrul nostru, cinstit şi fără jumătăţi de măsură, judecându-ne pe noi înainte de a muri de grija altuia, oare ne-ar plăcea ce vedem?"
Sursa: Nelu Balasa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu