Copilaria.

Singura perioada din viata cand omul are nevoie de siguranta unor repere clare si fixe este copilaria. Pentru ca un copil sa poata sa se dezvolte armonios are nevoie de previzibilitatea si de predictibilitatea asigurata de cei care il cresc.

Insa la un adult nevoia de siguranta se poate transforma intr-o limitare sau autolimitare impusa - cu cat cautam mai mult cadrele fixe, cu atat cadem mai mult in capcana lor. Nu renuntam la o relatie disfunctionala pentru ca ne ofera totusi siguranta, nu renuntam la un job care ne displace deoarece ne da o anumita siguranta, nu ne dam voie sa plecam in cautarea visurilor noastre pentru ca asta ar insemna sa renuntam la acea siguranta... oare nu vezi ca "siguranta" pe care o cauti te tine in captivitate?

Un adult ar fi normal sa-si doreasca sa fie liber, sa caute schimbarea si evolutia in permanenta. Un adult ar fi normal sa caute siguranta doar in interiorul sau, sa aiba incredere in sine si in puterea sa interioara si sa-si dea voie sa exploreze viata cu tot ceea ce poate ea sa-i ofere.

Intreaba-te: daca viata ta va ramane la fel, daca vei repeta in fiecare zi ceea ce faci astazi, la sfarsitul vietii tale vei fi multumit de calatoria ta pe acest pamant? Vei avea amintiri sau regrete?

Nu ai primit viata ca sa o traiesti in captivitate, in compromis si sacrificiu, ci ca sa-ti dai voie sa zbori si sa devii tot ceea ce poti sa fii!