Legea lui Okun

Realitatea economica pe care se cladeste in fapt intreaga macroeconomie, a permis, prin analize statistice atente, "descoperirea" unei alte noi regularitati, de mare imprtanta pentru decizia de politica economica, in stabilirea obiectivelor ei.
Autorul acestei descoperiri este economistul american Arthur Okun , de la Brooking Institut, fapt pentru care este cunoascuta si sub numele de "legea" lui Okun: Pentru fiecare depasire de 2,2% pe an a ratei de crestere a trendului(vezi aici ce inseamna) rata somajului scade cu 1%.

Acesta este un instrument extrem de util pentru specialisti in programe, strategii economice.
Iata si un exemplu: presupunem ca ne aflam intr-o faza de recesiune economica, cand rata somajului atinge 9%.
Cei care decid politica economica vor sa reduca somajul la nivel de 6% (rata anuala) si, ca urmare, stabilesc un program si anumite politici in acest sens.
Pentru aceasta ar trebui sa existe o rata de crestere economica de 3%. Ca sa poata fi atins un asemenea obiectiv rata de crestere a productiei trebuie sa fie de 5,2% pe an, timp de 3 ani.
Astfel, vaom avea in fiecare an, din cei trei, o crestere de 2,2% peste trend( potentialul de productie) , adica 5,2%-3%= 2,2%
In acest mod conform "legii" lui Okun in acesti 3 ani rata somajului va scadea cu 3%, atingand obiectivul de 6%
Se poate adopta si o alta "tactica" : o crestere mai accelerata a productiei in anul intai (6,2%). mai redusa in al doilea an( 5,2%) si al treilea an(4,3%), rezultatul fiind acelasi.

"Curba lui Phillips" a impus un fapt devenit incontestabil: nu se poate lupta in acelasi timp impotriva inflatiei si a somajului, intre ele fiind o relatie invers proportionala!
Aceasta relatie care e in fapt o "constructie". pe baza datelor furnizate de insasi realitatea economica, chiar daca a suferit si alte interpretari nu a fost contestata niciodata: o crestere a ratei inflatiei duce la o scadere a ratei somajului si invers!