O cădere este un moment pentru un salt înainte

Vasele spirituale sunt făcute din dorinţa de a primi şi restricţia ei, Masach (ecranul) şi ruşinea care este conţinută în ea. Ruşinea apare datorită incapacităţii mele de a mă schimbă către dăruire şi din faptul că îmi este frică să leg orice stare prin care trec de Cel care dăruie.

Atunci când mă ridic după o cădere din senzaţia de rău şi, de la acea înălţime, examinez starea anterioară, văd că nu a fost rea, înţeleg că acea cădere a reprezentat o pregătire pentru ascensiunea curentă. Încep să iubesc şi să apreciez starea anterioară şi să îi fiu recunoscător pentru că fără acea cădere nu aş fi putut să urc acum.

Asta îi permite să apreciez şi mai mult ascensiunea mea, pentru că provine din greşelile şi defectele anterioare. Aşadar, corectez această nouă ascensiune prin noua mea atitudine faţă de ea şi învăţ din experienţă pentru viitor. Acum, ştiu cum să mă pregătesc pentru următoarea stare, pentru următoarea ascensiune, astfel încât să fiu capabil să o controlez cât de mult pot şi să lucrez deasupra raţiunii.


Există câteva şanse să lucrez deasupra raţiunii atunci când sunt în ascensiunea, dar cel mai mult căderile ne ajută în acest sens. Căderile sunt de fapt cele mai de ajutor, nu ascensiunile.

Munca omului este să fie recunoscător pentru trecut şi astfel să îşi pregătească viitorul. Ar trebui să spunem întotdeauna că, tot ce s-a întâmplat până acum, fie un conflict cu prietenii sau orice altceva, a fost făcut de Creator şi că nu este nimeni în afară de El. Trebuie să adaugi toate stările către revelaţia Creatorului, fie că este în forma „posteriorului” Lui, dacă este o cădere, sau forma „feţei” Lui, dacă este o ascensiune.

În viitor, trebuie să fim pregătiţi pentru orice s-ar întâmpla. Asta se numeşte devotament total. Pentru asta ne pregătim în grup, investind eforturi în el, în garanţie reciprocă şi ajutor reciproc, care se vor întoarce în cele din urmă la fiecare.

Totul depinde de pregătirea noastră. Dacă stăm liniştiţi şi nu facem nimic, vom simţii cu greu vreo cădere sau ascensiune, vom simţii numai schimbări blânde în dispoziţia noastră. Totuşi, dacă ne pregătim în conexiunea cu prietenii, atunci vom putea să stăpânim ritmul avansării noastre şi să vedem toate stările noastre avansate ca pozitive, atât ascensiunile cât şi căderile.

Este greu să te relaţionezi în mod decisiv la o ascensiune, faţă de o cădere. De fapt, atunci când suntem într-o ascensiune, suntem sub influenţa plăcerii care ne umple şi nu ne permite să ne clarificăm starea în care suntem şi să ne controlăm dorinţele.

Pe de altă parte, în timpul unei căderi, dorinţa ta te forţează să cauţi ajutor şi chiar salvare. De aceea, este scris, „Faraonul i-a adus pe copiii lui Israel mai aproape de Tatăl nostru Ceresc.”

Dorinţele care sunt revelate în timpul unei căderi – în exil, în suferinţe şi sentimente rele – sunt acelea care aduc omul mai aproape de scop, în timp ce ascensiunile nu ne ajută cu adevărat să urcăm.