Amintiri

Intr-un final, toate raurile se vor varsa in mare, tot la fel, si omul, intr-un final va fi asezat intr-o cutie, apoi in pamant. Tot la fel sta treaba si cu amintirile, pe cele frumoase, le pastrezi, unii/unele, chiar le inrameaza, iar pe cele mai putin frumoase, incearca sa le dea uitarii! Asa ca, daca stai bine sa te gandesti si sa analizezi intreaga viata a unui om, vei descoperi ca aceasta este, nici mai mult, nici mai putin decat o Amintire, pe care nici macar nu si-o mai poate amintii, iar cu timpul, va fi uitat chiar si de cei mai apropiati oameni, pe care i-a hranit si i-a ingrijit, i-a purtat in carca, etc.etc.Amintiri...!

In zilele noastre, amintirile sunt transformate in filmulete video si poze virtuale,''evolutia'' isi arata coltii in fiecare ungher, fie el cat de ''intunecat'' si primitiv! Multumesc lui Dumnezeu clipa de clipa, ca m-a detasat de aceste placeri si ma protejeaza in continuare de tot ceea ce inseamna ''NOU''.
Peste mine,a dat cea mai mare fericire posibila, si nu am cuvinte destul de frumoase ca sa-i pot multumii Divinitatii pentru acest nepretuit cadou, pe care unii il numesc Saracie,in schimb eu il numesc: Bogatia-Bogatiilor, iar cand spun asta, nu glumesc chiar deloc, si ceea ce spun, spun din adancul fiintei mele!

Cum am mai scris si in alte randuri,eu, am facut aproape tot ceea ce se poate face...Constient-Inconstient, am trecut prin viata ca ''rata prin apa'' sau ca''o frunza dusa de vant sau de apa'', iar in tot acest timp am respectat toti oamenii ( asa imi place sa cerd), nu conta culoarea sau natia din care provenea. Am iubit dreptatea dintodeauna,si nu-l partajam nici chiar pe fratele meu,daca erau vinovati, ci dadeam dreptate strainului daca acesta spunea adevarul. Am fost, si un om foarte saritor, cum spune lumea: ''painea lui Dumnezeu'', dar tot la fel ma puteam transforma si intr-un "criminal"..Mi-am pierdut increderea in oameni de la o varsta foarte frageda, din aceasta cauza cred ca nu am reusit sa ma adaptez in lumea celor prefacuti, iar asta ma facea sa adulmec minciuna de la o ''posta''..nu degeaba cei din lumea GRI, ma numeau Lupul.Nu stiu ce inseamna aceea invidie materiala, deoarece nu m-a preocupat niciodata banul..pentru mine, hartia igienica avea mai mare valoare decat o suta de lei. As mai avea multe de complectat la caracterul meu, dar, asta ar insemna sa scriu foarte mult, ceea ce nu intereseaza pe nimeni, nici chiar pe mine! :)
Am fost trezit la realitate cam pe la 30 de ani, dar adevaratele intrebari, au inceput sa-mi''cante'' pe la 35 de ani pot zice! Pentru prima oara in viata cand ma intrebam cu adevarat:
-De ce tocmai eu nu am noroc de nimic? Intrebarea din care s-au ''nascut'' alte sute si mii de intrebari.Iar de atunci si pana in prezent, imi traiesc viata numai printre intrebari.
Am avut de toate,(material vorbesc) dar nimic nu ma implinea! Ceea ce mi-am dorit dintodeauna, mai bine zis, de cand ma stiu, a fost un singur lucru: O familie! Am avut doua,dar nu le-am stiut pastra!Daca ati sti voi cite lacrimi am varsat eu,si dupa prima casnicie,cat si dupa a doua.Norocul meu,a fost numai si numai Bunul Dumnezeu...si uite asa, m-a tinut in viata,nu m-a lasat sa plec din asta lume,ci dimpotriva,m-a luat sub protectia Lui, si pas cu pas, mi-a aratat un alt ''Fel'' d viata, ceea ce eu numesc azi..Paradisul pe pamant!

De ce crede-ti ca sunt atit de ''plin'' de mine? Nu orgolios, ci fara teama...Nimic din ceea ce este pamantesc nu ma mai poate clinti din ceea ce cred, Si toate acestea de ce? Deoarece, eu am simtit, pas cu pas, cum sunt ajutat de o forta invizibila ochiului, mai bine zis, ma simteam exact ca un bebelus in mainile tatalui sau mamei, si stiam ca nimeni nu ma poate atinge! Zi dupa zi, m-a indrumat si mi-a aratat adevarata fata a vietii, mi-a trimis in cale fel de fel de oameni care sa ma invete si sa ma ajute sa-mi vad greselile, si uite asa, au trecut anii fara sa-mi dau seama! Dupa un timp oarecare, m-am simtit din nou singur, si am inceput sa ma clatin, dar de fapt eram pus la incercare, chiar la inceput nu am realizat acest fapt, dar cu timpul mi-a dat de inteles, ca tot ceea ce am invatat, trebuie sa pun si in practica, nu doar sa spun celorlalti, iar eu in schimb sa nu ma comport exact cum cere cartea.Mi-a luat ceva timp sa inteleg mesajul!