Mă simt trist în asemenea momente şi îmi dau seama cât de firavi suntem, iar existenţa noastră pe acest pământ se poate curma într-o clipă. Realizăm târziu, ori poate niciodată că, de noi totuşi depind multe lucruri, iar alegerile noastre pot frânge destine.
Observ antiteza dintre moţii din munţii Apuseni, care au pornit sa-i salveze pe cei 7 oameni şi nepasarea celor care beneficiau atat de puterea cat si de tehnologia menite a-i face sa reuseasca(autoritatile romane). Este strigator la cer! Primii(locuitorii zonei) sunt plini de oamenie si suflet, chiar daca au pornit in aceasta actiune cu mainile goale si fara prea multe resurse, iar cei de pe urma(autoritatile) au fost lipsiti in totalitate atat de bun simt cat si de omenie.
Priveam cu ochii atintiti in televizor cu mainile tremurande si lacrimile in barba, cum unul dintre cei care au participat la actiunea de salvare plangea la randul sau gandindu-se cu mila si consternare la tanara de doar 23 de ani, care s-a oferit voluntar sa mearga la prelevarea de organe. Spunea omul acela simplu ca daca ar fi stiut mai devreme, daca autoritatile care intr-un tarziu au aparut, le-ar fi dat cu adevarat ajutorul necesar, poate ar fi reusit sa-i salveze la timp şi pe cei doi oameni decedaţi. Puţini sunt cei care si-au pastrat omenia intacta dar bravi şi bogaţi spiritual. In timp ce televiziunile ii numesc eroi pe acesti provinciali simpli, ei explica cu modestie ca sunt doar "oameni care au ajutat la randul lor alti oameni". Alt localnic de acolo spunea tremurându-i carnea pe el de emoţie şi indignare totodată: " Cum poţi să stai liniştit când vezi că semeni de-ai tăi îngheaţă în pădure, sunt răniţi şi urlă de durere? Oricare dintre noi putea să fie acolo. Cum poţi să rămâi nepăsător?"
Cum vi se pare asta? Firesc, nu? Dar oare cati dintre noi ar fi facut cu adevarat asta? Cati dintre noi mai avem acel spirit civic? E oare atat de greu intr-o lume nebună să ne păstrăm sufletul intact? Sunt oameni printre noi care prin specificul meseriei lor salveaza in fiecare zi vieti. Ei nu se falesc cu asta, pentru ca asta stiu sa faca, este deja un aspect care functioneaza precum un impuls ce nu le da pace. Tot la televizor am vazut mai demult, cazul unui pompier care salvase dintr-un incendiu un bebelus pe care l-a purtat prin flacari in brate. Cred ca oricare dintre noi poate fi pus la un moment dat de catre destin in situatia de a face un gest pentru alti semeni, dar intrebarea este daca alege sa-l faca sau alege sa fuga, sa se salveze doar pe el...
In cazul subiectului accidentului aviatic, pilotul Adrian Iovan a ales sa îşi salveze pasagerii, chiar cu preţul vieţii sale. Se putea catapulta pentru a se salva şi totuşi a ales să facă sacrificiul suprem pentru a salva alte vieţi.
E simplu să fii om deşi această simplitate poate aduce cu sine drumul spre eternitate. Poate ca ar trebui să nu ajungem până acolo, poate că ar trebui să ştim la timp să ne asumăm responsabilităţi, să fim mai precauţi, mai verticali şi să nu mai acceptăm lucruri care nu sunt fireşti. Controlul la timp al avioanelor noastre, casarea celor care şi-au împlinit vârsta, maşinării uzate, care ar trebui clar scoase din uz şi se pot numi fără doar şi poate maşinării ale morţii, o acuitate în ceea ce priveşte condiţiile în care ne efectuăm munca şi multe alte lucruri, care nu sunt în regulă, toate acestea observate şi pe marginea lor luate măsurile necesare pot salva vieţi. Deasemenea putem face mai multe împreună decât putem face separaţi. A fi uniţi în cuget şi simţire este egal cu a reuşi să construim pentru noi şi urmaşii noştri un viitor mai bun. Trebuie să stăm cu fruntea ridicată şi nu cu capul în nisip precum struţul.
Iubirea naşte iubire şi de multe ori salvează chiar vieţi pentru că nu degeaba a dat poruncă Tatăl nostru: "iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi".
Condoleanţe familiilor îndoliate, respect, sănătate şi viaţă lungă celor care au fost oameni şi au participat la salvarea altor semeni. Nouă celor ce am asistat de pe margine ca la o macabră regie, ne rămâne meditaţia care poate ne va aduce trezirea conştiinţei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu