Pasiunile, exaltarea sau cuvintele inaltatoare sunt de multe ori ridiculizate la romani. Cred ca dupa zeci de ani de "cantarea Romaniei", fast si versuri sforaitoare la adresa ceausestilor, urechea noastra a dezvoltat un fel de alergie la lucrurile exceptionale, laudele deschise si gustul succesului autentic. Din pricina asta, a cam saracit si limba romana. De la sute de profesori pe care ii cunosc si mii de alti parinti, n-am auzit decat vreo doua-trei expresii laudative mai uzuale. Parca ne e frica sa punem ceva mai multa creativitate in cuvintele frumoase sau sa sarbatorim reusita, in general.
De-aia este si atata loc pentru incompetenta, tradare si coruptie. Exista o lege universala a constiintei: obtinem exact lucrul pe care ne incapatanam sa-l privim si suntem exact ceea ce gandim.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu