Omul zilelor noastre (fac referire la generatia mea; 40-50Plus) traieste intr-o amorteala sora cu moartea!! Mai bine zis: morti care respira! Muncesc, mananca, dorm, o plimbare ici-colo, cateva barfe, tembeleviziunea le este sora sau frate, site-urile de socializare le hranesc fanteziile ...si uite asa, zi dupa zi, viata se scurge, apoi intr-o buna zi...HOPQ, te trezesti intr-o alta Lume! Sa nu fiu interpretat gresit,aici fac referire doar la aceia care se comporta astfel...ceilalti se pot incadra in ce categorie doresc...mersi!
Teoria : Muncesc si lupt pentru copii!" -a cazut sau mai bine zis este una falsa..va spun si de ce:) deoarece foarte multi tineri/tinere au murit lasind parintii in urma cu tot ceea ce au construit,chipurile pentru copii!!?
-Poate cineva garanta pentru viata copilului sau??!
Ma repet: Ceea ce suntem azi, se datoreaza educatiei false,care ne-a fost insuflata, atat de parinti cit si de profesori sau indrumatorii spirituali!!Este singura explicatie...altfel, nu aveam cum sa ajungem in aceasta situatie critca!
Daca chiar si pentru o jucarie, producatorul iti scrie instructiunile de folosire. Atunci cum poate crede cineva ca acest Nemarginit univers s-a construit de unul singur?!Totul este aranjat intr-o armonie inimaginabil de sofisticata si delicata...Apoi sa vina unul ca hawking sa imi spuna ca totul sa nascut dintr-un bob de energie care s-a hotarit acum 18 - 20 de miliarde de ani sa explodeze, din care au evoluat maimutele lui darwin?!! Oameni bolnavi mintal, putin spus, iar acei care cred in astfel de teorii...sa nu mai repet cu ce pot fi asemanati!
Spiritual vorbind, povestile de adormit pruncii pe care le-au inventat crestinii, sunt si ele de risul lumii. Din aceste povesti iti poti da seama de credibilitatea religiei lor!!Mult mai mult de atat, nu stiu daca multi stiu ca acest curent crestin se imparte in mii de culte, si sa nu mergem prea departe ci sa privim la catolici si ortodocsi,care nu se impaca de nici o culoare..Unii cu moastele, iar altii cu papa pius..
Mai fratilor, eu stiu ca orice om intreg la minte, inainte de a cumpara un lucru de valoare, va cerceta cu deamanuntul acel lucru! Viata pe acest pamant, este lucrul cel mai de pret pe care l-a primit omul...iar marea majoritate dintre voi o aruncati la tomberon!!
Dragilor, viata nu este un PICNIC!
Din blogosfera romaneasca va doresc zi frumoasa!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sarbatori fericite alaturi de cei dragi si tot ce iti doresti!:)
RăspundețiȘtergereSarbatori fericite si tie, andreea!!
ȘtergereAoleu, ce mesaj complex cu atatea teme complicate, de la originea Universului si pana la sensul vietii, plus functia de om al muncii, familist si parinte al unui biet adult din zilele de azi ! Trebuie sa mai reflectez sa vad ce comentariu, preferabil concis, as putea eu oferi on topic...cred ca am sa revin, sper inainte de sfarsitul anului !
RăspundețiȘtergere:) nu-i graba ma gasesti tot aici si la anu' ... LA multi ani!!!:)
ȘtergereRevin la datorie ca sa comentez ca, dupaparerea mea (desigur extrem de partiala si reductiva la numai o singura perspectiva), Big Bang-ul care a insotit sau a fost simultan co-participativ la crearea Universului a reprezentat un soi de raspuns isteric de anxietate extrema coplesitoare la socul trezirii in stare de veghe si de viata similar cu cel presupus ca il poate avea un nou nascut, dar daca asta e mai speculativ, chiar similar unui soc major traumatic pe care ilpoate avea un copil mic care este abandonat de mama sau tata sau bunica lui in prima zi la gradinita, dupa ce anterior avusese totusi parte de o rutina destul de linistita pe care era cat de cat stapan. Acum, totusi nu trebuie dat vina pe D-zeu, ca Tata, sau chiar si pe mamaNatura, ca bunica, ca s-au decis, spre binele copilului sau al Universului, sa ii deschida o usa sau o ferestra catre societatea mai larga. Dar totusi socul e inevitabil, si poate duce la o stare isterica. Cat despre ce datorii au oamenii zilelor noastre atat fata de sine cat si fata de semenii lor, ar fi poate doar sa reuseasca sa fie in stare sa nu se repeada asa de impulsiv sa foloseasca mereu cuvintele numai in sensul lor contemporan mai la moda, de ex, sa foloseasca mereu cuvantul isterie ca denotativ obligatoriu de patologie, sau sa il foloseasca mereu asa oarecum peiorativ fata de persoanele de sex feminin, sau chiar copii mici, ci sa incerce sa il inteleaga, poate chiar sa il si foloseasca si mai altfel, in mod util, plus in scopuri bine intentionate si utile. Din acest punct de vedere, eu cred ca ai atins un punct important in articolul tau, cand ai mentionat ca ar fi necesar ca lumea sa nu se mai exprime asa deneglijent cand zic ca muncesc pt copiii lor, si ca ar trebui sa se exprime mai detaliat, ca de ex ca muncesc din simtul obligatiei pe care resimt ca o au fata de copiii lor dar si fata de contractul social in care s-au decis in mod deliberativ sa consimte sa intre, si sa recunoasca in acelasi timp in mod autocritic ca este adevarat ca uneori tind, poate din indolenta personala sau din lipsa de antrenament, sa uite ca au si o obligatie fata de sine insusi.
RăspundețiȘtergereSper ca amcomentat on-topic.
La Multi Ani !