marți, 30 octombrie 2012
Trei întrebări
Nu spun că nu e bine să ai prieteni, Doamne ferește! Dar într-o lume în care e la modă să ai cât mai multe cunoștințe, mă întreb dacă nu cumva noțiunea a devenit superficială – adică să-ți faci cât mai mulți doar de dragul de a avea. Și pentru asta o să-ţi pun o întrebare ţie cititorului acestui blog (sperând că există). Câți dintre cei pe care îi numești „prieteni” sunt demni să poarte numele ăsta? Câți ți-ar da o mână de ajutor dacă ai avea nevoie? Câți și-ar sacrifica fericirea pentru fericirea ta? (Da, sunt 3 întrebări.) Dacă numărul rezultat este mai mic decât cel actual…ar trebui să-ți revizuiești modul de a lega prietenii. Dacă este egal, felicitări – ești un om împlinit. Dacă e mai mare…mai treci pe la ora de mate!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Buna! Daca e un lucru pe care l-am invatat in ultimii ani, acela e ca nu esti niciodat singur. Oricat de ciudate crezi ca ar fi unele trasaturi/obiceiuri/experiente ale tale, sa fi sigur ca mai sunt cativa in lume ca tine...
RăspundețiȘtergereNecazurile si insuccesele din viata au marele merit (nerecunoscut suficient ca importanta) de a te ajuta sa-ti triezi prietenii.
RăspundețiȘtergereTotusi mie mi se pare cam neetic sa avem pretentia ca un prieten sa isi sacrifice el fericirea lui personala pt noi, si cred sincer ca ar fi indatorirea noastra de prieten sa interzicem unui prieten sa faca asa ceva daca il vedem cumva ca are tendinta, fie justificata fie nu, sa faca asa ceva. Eu NU cred ca rostul unui seaman om pe lumea asta, mai ales daca e de tip prieten pt noi, este sa ne faca pe noi personal sa ne simtim mai bine, ca doar e om autonom si el, cu problemele si sperantele lui personale, nu e un ursulet de jucarie sau un catel, si nici prietenia nu e o metoda oarecare de facut oamenii sa se simta mai bine. Ca ii face sa se simta mai bine, da desigur, dar asta trebuie sa raman consecinta, nu metoda de intrebuintare principala.
RăspundețiȘtergereP.S. Eu am in momentul asta doar un singur prieten pe care sa il pot numi chiar asa, e de fapt prietena, si o cunosc de cand eram amandoi mici de tot, si pot sa spun cu mana pe inima ca ii sunt recunoscator ca mi-o taie din prima daca incep sa ma vait de ceva si dureaza mai mult de 3minute si se repeta mai des decat o data pe trimestru, iar daca patesc vreo catastrofa pur si simplu ma indruma in mod corect catre expertul reparator de catastrofe din domeniul respectiv, ca ea nu isi aroga importanta de a fi expert reparator de toate alea, si cel mult imi ofera sfaturi si opinii referitor la relatiile mele sentimentale, la chestii legate de relatii cu diversi sefi de la serviciu, sau despre ce carti si filme sa mai citesc si imi da aceste sfaturi in mod real pertinent deoarece ma si cunoaste ff bine, deci nu are cum sa o dea in bara sau sa nu fie total credibila si competenta fata de afinitatile sau idisosincraziile mele personale.
RăspundețiȘtergere@ Mircea Vladut ; perfect adevarat ...
RăspundețiȘtergereAm foarte putini prieteni in adevaratul sens al cuvantului, dar ma pot baza pe ei. S-au dovedit a-mi fi prieteni cand mi-a fost greu.
RăspundețiȘtergere@vienela: idem !!
RăspundețiȘtergere