Salut , sunt All... :)

Ham...ham !!!! Mă numesc All şi sunt foarte încântat să vă cunosc! De fapt nu sunt prea sigur că acesta este numele meu... Fiecare mă strigă cum are chef (Piticu, Negriciosul,  Puiuţ..). Sunt deja un băiat mare... Am împlinit 3 luni şi învăţ să comunic cu oamenii din jurul meu. Aş vrea şi eu să am prieteni , dar nu cunosc alţi căţeluşi.
  Stăpânul meu, mi-a povestit că are un blog şi că scrie în fiecare zi, acolo. Mie mi s-a părut interesantă ideea şi cum îmi place să fiu în centrul atenţiei, l-am rugat să mă lase pe mine să scriu acest articol. Nu a vrut şi mi-a spus să-mi fac propriul blog, dar ştiţi eu de obicei sunt foarte ocupat şi nu am timp să scriu... Cu ce sunt ocupat? Păi ...tu crezi că viaţa într-o casă atât de mare e simplă? Trebuie să mă joc cu toată lumea, să-mi ascund jucăriile pe sub covoare, să fur toate obiectele mici şi colorate din casă, să urmăresc pe geam ce se întâmplă afară... Eh... foarte multă treabă! Oricum de cele mai multe ori fac tot ce vreau eu, aşa că l-am convins pe stăpân să mă lase să-mi fac de cap pe blogul lui.
  Să începem cu începutul... Cum am ajuns aici... Păi eram un bebeluş orfan de vreo 2 săptămâni şi stăpânul m-a găsit pe stradă. El spune că i-a plăcut de mine din prima clipă. Adevărul e că eram un ghem de puf negru cu ochi albaştri. Mă ţinea într-o palmă... cât eram de micuţ! M-a dus la o doamnă care m-a dat cu o soluţie de au dispărut toate chestiile alea mici, negre ce mă mâncau şi nu mă lăsau să dorm. Apoi m-a dus acasă şi mi-a dat să pap. Sincer, eram tare înfometat şi îmi era frică să nu-mi fure cineva tot ce era bun din farfuria mea. După, am adormit...
Încet, încet mi-am dat seama că aici, la stăpânul ăsta care mă tot alinta, nu îmi fură nimeni păpica şi pot sta liniştit că nu e nici un dulău care să-mi facă rău. Da, e mult mai bine să ai pe cineva care să te îngrijească. Toată lumea îi spunea stăpânului că-s urât, dar el îmi ia întotdeauna apărarea. Pentru asta eu încerc tot timpul când e supărat să-l fac să râdă. Ştiu că îi face bine. Şi dacă nu reuşesc , merg lângă el . Da, îl iubesc mult şi îl ascult, chiar dacă îmi place să mai fac şi pozne. Cu timpul am învăţat să răspund, dar pe limba mea şi nu întotdeuna reuşeşte să mă înţeleagă... Păcat, cred că am avea tare multe de discutat ,dacă ar înţelege. El îmi spune multe, eu îi spun doar strictul necesar.
  Sunt foarte încântat că am reuşit să scriu aici, să mă cunoşti! Dacă ţi-a plăcut articolul meu, te rog frumos să-mi laşi răspuns. Stăpânul e un tip de treabă şi îmi va transmite toate mesajele. Şi sunt sigur că nu va fi deloc gelos, în cazul în care voi fi mai apreciat decât el! Ţine la mine şi e mândru de mine ! Voi face tot posibilul să mai revin cu articole despre activităţile mele. Acum trebuie să fug pentru că am văzut un papuc. Trebuie să-l fur şi să-l ascund până nu vine stăpânul meu. La revedere! Să aveţi o săptămână....ba, nu!...Vă doresc o primăvară minunată !!!
                                                                                                                                          va urma...