Nu ştiu ce v-a adus Moşul...

  Făcând slalom printre multele urari calduroase de sarbatori primite si trimise, am reusit azi sa gasesc timp si pentru minunatii mei cititori si prieteni din blogosfera înzapezita (teoretic vorbind).
  Nu stiu ce v-a adus Mosul si nu stiu cât de plin a fost sacul lui anul acesta, însa am auzit un zvon ca ar fi fost eliberat pe cautiune pentru ca a fost închis dupa gratii, fiind acuzat de abuz de prajituri si de ciocolata, toti cei care l-au asteptat fiind dezamagiti pentru ca Mosul nu a lasat atâtea cadouri pe cât de mult a mâncat în timpul popasurilor sale pe la oameni.
    Pesemne, si cadourile pe care le primim de la Mosul trebuie în ziua de azi platite, si uracarea si coborârea pe horn, si drumul Laponia-Romania, si câte si mai câte, caci Mosul trebuie sa-i faca si statului român un cadou pe care scrie “taxe”, cât burta lui de mare  si nu mai dispune de atât de multe fonduri ca sa ne faca tuturor bucurii pe gratis.
   Cu toate acestea, exista un cadou care nu trebuie si nici nu poate fi platit, nici egalat si pe care putem sa-l primim toti, nu de la Mosul, ci de la însusi Dumnezeu. Acest cadou este dragostea Lui, datorita careia Pruncul Sfânt a parasit Slava Cereasca si a pasit cu picioarele Lui care pâna nu demult au atins doar norii, pe un pamânt uscat, pe pamântul nostru, pentru ca la vremea potrivita, prin moartea Sa în care credem sa fim vindecati de orice pacat.  Asa ca, Mosul- o legenda în care credem doar de dragul povestilor de Craciun- nu poate reprezenta o concurenta pentru Isus Hristos, al carui Cadou nici nu se strica, nici nu se învecheste, ci este pentru totdeauna, si al carui izvor de binecuvântari nu seaca niciodata.
  Va doresc sarbatori fericite, pline de sanatate, credinta, speranta si iubire, în care sa-l pastrati pe Mos doar ca “element de decor” al Sarbatorilor Iernii în
în imaginatia voastra de copil si pe Hristos, viu, în sufletele voastre nemuritoare!