Morala despre iertare

   Pe un iceberg din Oceanul Îngheţat, doi pinguini îşi vorbeau pentru prima dată. Făceau parte din “grupuri” diferite în care ambii discutau diferite probleme ale vieţii… Au început să-şi vorbească  încet, încet. Au discutat multe, şi au devenit cei mai buni prieteni. Vorbeau de egalitate între ei, de dependenţa amândurora.
   Din păcate totul s-a sfârşit într-o zi când, cel mai mic, aruncând cu bulgări de zăpadă, din greşeală a luat în mână şi o bucată de  gheaţă. Cel mai mare s-a supărat şi i-a spus că îl iartă însă… toate astea se adună…
   Din păcate în timp totul s-a terminat între ei…
  Morala despre iertare… cred că iertarea ar trebui să fie atât de intimă ca şi orice destăinuire. O destăinuire ne uneşte între prieteni… o iertare nu  ar trebui să producă respingere ci ar trebui să apropie mult mai mult. Ca şi cum… un prieten abia mai poate să meargă iar celălalt vine şi îl împinge din spate, nu îl lasă în urmă. Iertarea dacă nu e ajutor… degeaba este. Şi totuşi tind să cred că omul e incapabil de o iertare totală…