Situația finanțării interne sau/și externe este cel puțin îngrijorătoare.

Situația finanțării interne sau/și externe este cel puțin îngrijorătoare.
Pe piața internă nu exista intenția din partea băncilor cu capital străin de a finanța statul pentru ca ele așteaptă o retrogradare a ratingului de țara pentru a putea plasa bani în titlurile de stat cu dobânzi enorme.
Mișcarea Băncii Naționale care a rupt dobânzile la titlurile de stat făcându-le sa scadă, a enervat puternic mediul bancar cu capital străin.

Practic, finanțatorii reali sunt băncile românești și fondurile de pensii.
În extern situația este și mai încordată. Exista prea puțin capital disponibil imediat pentru România, iar capitalul de care se vorbește în Europa se negociază ca la taraba pentru a fi plasat în tarile euro.
Un împrumut de la BM sau FMI este riscant din cel puțin doua perspective:
a. cea valutară, pentru ca nu se știe care va fi replica Chinei la tipărirea de dolari în neștire și nimeni din lumea financiară nu e sigur ca dolarul va ieși învingător.
b. cea conditionala, cu care deja ne-am ars ca tara, adica împrumut condiționat de restructurări și austeritate. Din ceea ce vad, chiar și libertarienii nu sunt acum convinși ca austeritatea ar aduce la restabilirea echilibrului economic și la revenire. Excepție fac teoreticienii mici de pe la noi, consilieri sau ce sunt ei.

Acum aveți poza.
Si va spun care este solutia:
Soluția este în economia românească. Repornita imediat. Aceasta economie a dat, în ultimii 8 ani creștere an de an.
Si este încă sub potențial.
Deci are capacitate de regenerare imediata.
Si da, cu bani din casă.
Cu un pact făcut cu Banca Națională a României și băncile cu capital romanesc.
Să asigure finanțarea restabilirii echilibrului.

Altfel, nu o sa avem nici o șansă.
Pentru că ceea ce se întâmplă acum pe glob, deși seamănă cu 2008 nu se va finaliza ca în 2010. Adică nu se va finaliza cu ascunderea "rahatului" sub preș.
Se va finaliza cu falimente statale.
Mulțumesc!

Sursa: Adrian Câciu