duminică, 28 septembrie 2014

Inele cu diamant

Ma durea capul … eram intr-o camera intunecata, pe o saltea deloc comoda… ma simteam buimac. M-am ridicat si am reusit sa dau de usa, prin intuneric. Usa era incuiata, am inceput sa bat in ea, cat puteam de tare cu pumnii. Deodata s-a aprins lumina. Ma aflam intr-o camera, ceva de genul unei incaperi plina cu diferite cutii de valori si in mijloc o masa plina cu bijuterii. Ma intrebam: de ce bijuterii?! Bijuteriile erau frumos asezate, in cufere, pe categorii. Ma întrebam: ce caut acolo? Fusesem rapit?! Si, daca DA!!! De ce?! Ce cautam in acea camera, camera plina cu bijuterii. Pe masa un biletel : „N-are rost sa faci galagie, aici vei sta 2 zile. Nu ti se va intampla nimic rau. E o lectie pe care sper ca o vei intelege...poate vei gasi cheia, esti liber sa pleci”.
Am inceput sa studiez fiecare bijuterie. Erau innobilate cu pietre frumoase de felurite culori. Unele le stiam, le mai vazusem, altele nu. Am fost atras de acele inele cu diamante, nu stiu de ce, dar mi-au plscut, tare mult. Modelele era de-a dreptul exclusiviste, imi placeau pentru ca aveau acel iz de vechi, desi erau perfect noi. In scurt timp am inceput sa le probez ( pe cele pentru barbati, desigur), nu pe toate pentru ca mi-ar fi luat o luna intreaga, ci pe acelea care imi faceau cel mai mult cu ochiul. In cele doua zile am invatat, sa le apreciez, sa recunosc munca depusa pentru crearea acelor bijuterii minunate, de catre bijutieri, eram dispus ca dupa ce aveam să fiu liber sa ii cumpar si prietenei mele bijuterii, de fapt eram hotarat.

Printre bijuterii era si lista cu preturi, ieftine pentru cat de frumoase erau. Niciodata nu vazusem atatea modele… de o diversitate extraordinara. Dar orele zburau, in timp ce eu le admiram! A doua zi, fix la ora la care m-am trezit a aparut in usa camerei chiar prietena mea, cea care iubea atat de mult bijuterile si imi zambi . Ma luat in brate, si imi zise: -Intelegi, acum de ce iubesc aceste bijuterii?... intelegi valoarea lor, inestimabila? Offf!!! ...cate sfori am tras ca sa iti pot da aceasta lectie. Frumusetea e mult mai mult decat un metal, arta bijuteriilor se masoara in minutiozitatea cu care au fost realizate. -Da, inteleg acum si iti multumesc, dar alta data sa nu mai procedezi asa, a fost macabra situatia… cu toate astea inca odata iti multumesc. Pot sa-tii iau o bijuterie? -Da, poti sa iei pe care vrei, le vom plati. Am fost in spatele usii tot timpul, stiam ca esti puternic.

PS. 1. Aceasta aventura se termină cu mine, eu, baiat superficial (cand venea vorba de bijuterii), care m-am transformat intr-un mare iubitor al bijuteriilor!
2. Dacă va placut va invit sa vizitati si blogul axasport

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu