Ne dezumanizam

Citesc de ceva vreme blogurile unui prieten si…ma simt din ce in ce mai mic !
Gandurile mele par meschine, micile mele rautati par ( sunt ) gratuite, vaicareala si lamentarile zilnice …lamentabile !
Am scris si scriu pe zeci de bloguri de bloguri dar parca nu am spus mai nimic…am purtat mii de dialoguri virtuale dar parca vorbele s-au spulberat in van…
Sunt multe suflete deosebite pe aici dar cand un astfel de suflet se ingemaneaza si cu talentul de a minui metafora( fara ca aceasta abilitate sa faca parte din meserie ) povestile curg lin : usor melancolice…usor triste…dar minunate…Nu-ti ramine decat sa tragi scaunul mai aproape si sa te bucuri …nu de nefericirea si tristetea ce au generat aceasta emotie ci de emotia in sine !

Este pacat sa vezi cum un astfel de talent se iroseste cu modestie doar pe aceste pagini, pentu o mina de prieteni…cand sute ( poate mii ) de nontalente rup rafturile si vitrinele librariilor cersind audienta ( de multe ori cu surle si tobe bine puse la punct de catre departamentul de marketing )
In epoca in care ne batem cu pumnii in piept ca luptam pentru salvarea padurilor aruncam tone de hartie pe nonvaloare gen Sanda Brown dar si pe o groaza de neica nimeni autohtoni !
Asa uitam ce este emotia adevarata, bucuria unei lecturi sensibile ( chiar si pe ebook reader ) si a unui vers care sa-ti faca sa vibreze sufletul …devenim niste robotei ai generatziel SMS, Twitter si copy/paste …ne dezumanizam !