Agresivitatea

Agresivitatea crunta care salasluieste in multi dintre noi este un bun exemplu ca minimalismul este oportun si necesar a fi adoptat, sau macar studiat, in Romania. Aceasta agresivitate este latenta, greu observabila, chiar invizibila uneori, dar erupe constant la cea mai mica stare tensionata sau conflictuala. Dovezi sunt scenele zilnice de box thailandez si muai-thai care se intampla in trafic, pe drumurile patriei dar si in intersectiile oraselor, intre masculii romani, dar s-au vazut si romance aprige, care isi disputa un centimetru de asfalt, sau o prioritate, sau o secunda castigata pe aglomeratele drumuri romanesti. De aici tragem doua concluzii:

1.- lumea este agitata, grabita, disperata sa fie prima, cea mai rapida, cea mai “in fata” si de aici rezulta o lupta cvasi-inutila pe lucruri de nimic care degenereaza constant in batai de strada, culmea, savurate de (tele)spectatori;
2.- putini isi pun problema – “Unde ma grabesc atata?”. Cat se castiga prin graba noastra?
Agresivitatea este regasita peste tot in Romania, nu doar in traficul rutier: la ghiseele statului, la cozile lungi de la supermarket, la spectacolele artistice, la evenimetele sportive (stiti vreun meci de fotbal important din Romania la care galeriile sa nu se snopeasca in bataie, iar ulterior jandarmii sa nu-i zvante pe amandoi cobeligeranti?), la mall-uri pe scari unde toti se grabesc sa ajung primii sus, la deschiderea de noi super-hyper-mega-ultra-giga-marketuri unde romanii se bat, efectiv, literalmente, pentru o tigaie si un litru de ulei mai ieftin.?
De ce se grabesc romanii in asemenea hal, oare? Unde vor sa ajunga?