Să-i dai răgaz timpului

 Era odată un țăran chinez, foarte sărac, dar deștept. El își lucra din greu pământul împreună cu fiul său. Într-o zi fiul îi spuse:
- Tată, ce ghinion, calul nu a venit la muncă astăzi.
- Pentru ce numești asta ghinion? spuse tatăl. Să vedem ce ne aduce ziua de mâine.
După câteva zile calul reveni însoțit de o minunată iapă sălbatică.
- Tată, ce noroc pe noi! exclamă fiul. Calul nostru ne-a mai adus un ajutor.
- De ce numești tu ăsta noroc? răspunse tatăl. Să așteptăm să vedem ce ne aduce ziua de mâine.
Câteva zile mai târziu, fiul a vrut să încalece calul cel nou dar acesta, neobișnuit, se împotrivi și-l trânti la pământ. Fiul își rupse un picior.
- Tată, ce ghinion! Mi-am rupt piciorul!
- De ce numești asta ghinion? Să vedem ce ne aduce ziua de mâine!
Băiatul nu era convins de filozofia tatălui și trist stătea în patul său. Câteva zile mai târziu, trecură prin sat trimiși ai regelui în căutare de tineri pe care să-i ducă la război. În casa bătrânului țăran, văzură doar un tânăr cu piciorul rupt și îl lăsară în pace.
 Abia, atunci tânărul înţeles că nu trebuie să consideri ca absolute nici ghinionul, nici norocul, ci trebuie să-i dai răgaz timpului, ca să vezi dacă un lucru este bun sau rău…

Morala acestui vechi sfat chinezesc este că viața are atâtea întorsături, iar în evoluția ei poate fi atât de imprevizibilă, încât răul poate deveni bine, iar binele, poate deveni rău…''