sâmbătă, 22 aprilie 2017

Trecem pe lângă orice...

Parcă nu mai aşteptăm nimic. Trecem pe lângă orice, momente, Sărbatori, oameni, cu capu'n luptele noastre interioare şi nu băgăm de seamă ce se petrece. Mă doare că nu mai aşteptăm nimic. Când eram mici, asteptam Paştele ca să ne luăm hăinuțe noi. Şi ne pregăteam dinainte pentru asta. La mine şi la ai mei din copilarie vedeai emoția aşteptării, freamătul de dinainte, vedeai că aşteptam ca ceva să vină, vedeai cum facem din asta un scop pentru fiecare zi în parte.
Poate şi pentru tine şi ai tăi o astfel de aşteptare era ceea ce-ti dă un sens existențial. Aveam pentru ce să credem că fiecare zi aduce o nouă bucurie şi, mai important, (ne) aşteptam ca fiecare zi să aducă o bucurie. Şi ştiam să trăim (din) asta, să ne luăm putere din asta.
Acum, nu mai aşteptăm nimic. Nu ştim când venim, când plecăm. Trecem pe lângă momente, Sărbători, oameni. Ma doare că nu mai aşteptăm nimic. .


sursa: Radu Cîrstea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu