Întoarcerea acasă este întoarcerea în sufletul fiecaruia dintre noi!

Am început să mă întreb ce înseamnă cu adevărat „acasă” şi dacă avem într-adevăr nevoie să fim legaţi de un anumit loc. Fiindcă întotdeauna mi-a plăcut să călătoresc, nu m-am simţit niciodată străin în locurile pe unde am fost. M-aş fi văzut trăind oriunde, fără mari probleme. Însă, evident, unele locuri mi-au plăcut mai mult decît altele. Ca şi la oameni, poţi avea o chimie deosebită cu anumite locuri.
Sunt cîteva, numărabile pe degetele de la o mînă, locuri, unde m-am simţit cu adevărat fericit. Genul acela de fericire rară, pe care o poţi recunoaşte doar cînd ajungi s-o trăieşti, sunt clipele acelea în care ai brusc senzaţia că toate piesele de puzzle din viaţa ta s-au aşezat, în sfîrşit, la locul lor şi că lumea e absolut minunată.

Sigur că fericirea nu e legată de fapt nici de oameni, nici de locuri. La fel şi noţiunea de „acasă”, care ţine doar de universul interior al fiecăruia. „Limba română este patria mea” spunea Nichita Stănescu. Şi, într-adevăr, e o patrie pe care o porţi cu tine oriunde în lume şi la care te întorci tot timpul. E o patrie atemporală şi apolitică, este un „acasă” permanent.
Întoarcerea acasă este întoarcerea în sufletul fiecaruia dintre noi!