Suferi? Inseamna ca nu este ceva in regula cu felul in care gandesti sau traiesti. Stii si tu asta, nu? Si atunci de ce nu faci ceva?
Intalnesc frecvent oameni in cabinetul meu care vin la prima sedinta si spun ca nu stiu ce este cu ei, insa plang des, au anxietate, se simt deprimati, nu le place viata lor desi nu neaparat le lipseste ceva.
Ei sunt acei oameni care atunci cand constata ca nu le este bine, incep sa caute raspunsuri. Nu se indoapa de medicamente, nu se refugiaza in alcool, mancare sau droguri, ci vor sa depaseasca suferinta pe care o simt intr-o maniera constructiva, nu autodistructiva.
De multe ori, acesti oameni ajung in starea neplacuta in care se afla pentru ca traiesc la periferie. Adica si-au dezvoltat o masca, o carcasa cu care se identifica, sunt "cuminti" si incearca sa faca tot ceea ce le-au spus parintii si societatea ca trebuie sa faca pentru a fi fericiti, dar constata ca nimic din toate acestea nu le aduce cu adevarat bucuria de a trai.
Nu au stat de vorba niciodata cu ei insisi pentru ca nu stiu ca exista ceva in spatele tuturor acelor "trebuie" cu care traiesc de cand se stiu. Nu citesc dezvoltare personala pentru ca nu stiu la ce foloseste asta. Si sunt nefericiti. Plang din senin si nu stiu de ce.
Partea buna a suferintei este ca ne indeamna sa facem ceva. Sa iesim din blazarea existentiala in care suntem impinsi sa traim, sa ne descoperim interiorul si autenticitatea, sa ne punem intrebari si sa cautam neincetat raspunsurile.
Nu poti sa fii pe deplin uman daca nu intelegi ca tu nu esti doar masca ta sociala pe care altii te-au obligat de mic sa o porti.
Adevaratul tau eu s-a dezvoltat in interiorul tau in tot timpul acesta si vrea sa iasa la lumina. Suferinta este un semnal ca traiesti in dezacord cu eul tau, cu cine esti tu. Cauta-l, asculta-l, gaseste-te pe tine, cel autentic, si vei vedea ca abia atunci vei simti ca traiesti cu adevarat.
Intr-o lume de "carcase" programate care traiesc inconstient, trezirea ta la adevarul interior este un diamant care straluceste in intuneric.
sursa: Ursula Yvone Sandner
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu