Iubirea, iertarea, acceptarea, toleranta, speranta si compasiunea.

Daca citesti dogmele sau indemnurile oricarei religii, toate propovaduiesc iubirea, iertarea, acceptarea, toleranta, speranta si compasiunea.

Cu toate acestea, dintotdeauna s-au purtat razboaie in numele credintelor religioase. Oameni au fost ucisi, torturati, mutilati, inchisi in temnite si surghiuniti in fel si chip pentru credintele lor. Doar pentru ca erau altele.

Religia este doar un sistem de credinte pe care omul il adopta, programat sau nu, si care ii foloseste in diferite scopuri. Credinta intr-o putere superioara il ajuta pe om sa aiba speranta ca este cineva acolo sus care il protejeaza, care il iarta, il calauzeste, care ii este alaturi in momentele grele si care il ajuta sa nu se simta singur in fata vietii si, mai ales, in fata mortii.

Deci credinta este ceva profund personal, fie ca este determinata cultural sau nu. Este clar ca omul crede in ceva, de fapt are o anumita religie, pentru ca a fost crescut intr-un anumit spatiu geografic si intr-o anumita cultura. Evreu, musulman, crestin, budist, iehovist, adventist, protestant, catolic, ortodox, etc. - religia este determinata de familia, tara si cultura in care te-ai nascut. Daca te nasteai intr-o alta familie sau intr-o alta cultura, aveai o alta religie. Te-ai gandit vreodata la acest aspect?

Credinta si forma ei institutionalizata - religia, apartin fiecarui om in parte si orice om ar fi normal sa aiba libertatea sa creada in ceea ce-si doreste el, chiar daca credintele sale sunt diferite de ale altora.

Ceea ce nu este insa normal este dorinta unor oameni de a-i obliga pe altii sa creada in ce cred si ei. De unde atata ura fata de cineva care nu crede in ce crezi si tu? Doar ca pentru este altfel si iti este frica de toti cei care nu sunt ca tine? Sau poate ca nu stii ce sa faci cu toata agresivitatea ta din interior si ai gasit cum sa o exteriorizezi - pe cei care nu gandesc exact ca tine?

Dumnezeu, oricum te raportezi la el, este atotputernic. Deci nu are nevoie de luptele pe care le porti in numele lui. Esti prea mic ca sa aperi ceva atat de mare.

Dumnezeu, in orice religie, este omniprezent. Deci nu are nevoie de locuri speciale in care sa il intalnesti.

Dumnezeu este atotstiutor. Deci nu are nevoie de intermediari care sa iti asigure comunicarea cu el.

Dumnezeu, in orice religie, iti spune sa fii bun, sa-ti iubesti aproapele, sa ierti, sa accepti, sa simti compasiune si sa-i ajuti pe cei care au nevoie.

Relatia ta cu Dumnezeu este unica. Nu trebuie aparata si nici demonstrata.

Daca tu crezi ca religia ta te indeamna sa urasti, sa porti razboaie, sa urasti, sa simti furie - te inseli. Nu credinta ta este in spatele acestor porniri si trairi, ci agresivitatea, frustrarea, egocentrismul si egoismul tau profund umane. Nu cauta sa iti justifici furia si ura in numele credintei tale pentru ca nu au nicio legatura.

Credinta ar trebui sa te faca un om mai bun, iar daca nu a reusit sa faca asta, inseamna fie ca nu ai inteles nimic, fie ca este necesar sa iti schimbi sistemul de credinte - religia.

sursa: Ursula Sandner