vineri, 12 februarie 2016

Despre micile bucurii ale vieții...

                                     Despre micile bucurii ale vieții...

Vineri, pe 12 februarie, anul de grație 2016, mi s-a întâmplat ceva minunat... un simplu gest mi-a schimbat amărăciunile adunate de ani (și care, nu stiu cum naiba, se lipesc unele de altele, și te sufocă toate deodată, atunci când vrei să te scuturi doar de zăpadă, în fața unei sobe mari și generoase, decât să rezolvi problemele lumii, fie, ea, lumea, tot universul... fie, ea, lumea, micul univers din apropiere...


- e timp pentru toate cele
- fiecare la timpul lor
- avem nevoie de armonie interioară, ca să...
- nu-i bai! - și mâine e o zi!
- nu trageți, tovarăși!
- rahat! iar m-ați folosit!
- nimic nu ni se cuvine
- viața e o minciună...
- politica e o curvă bătrână!
- suntem prea mici, ca să...


Apoi, nu-i bai!... vorba ardeleanului narcisist. măi, chiar merităm! Dacă uită unul chestia asta, celălalt îi aduce aminte, ca să...în fine... )

După cum spuneam, un simplu gest mi-a dizolvat amăreala. A risipit-o, pur și simplu... așa o liniște, așa o bucurie, așa o tandrețe infinită... eram un cu toate cele. Eram unul cu tot, fiind eu însumi doar liniște și vibrație... când am dăruit un gest simplu cuiva? Când am fost capabili să-l primim?...

Cele bune la tine, la mine, la toată lumea din lume

p.s. despre ce gest a fost vorba, poate că voi scrie mai încolo.. sau, poate că nu...acum, doar mă bucur de liniștea casei, care se odihnește, încă:)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu