marți, 19 ianuarie 2016

Speranta este o consecinta a naivitatii?

In anumite situatii, speranta este o consecinta a naivitatii sau a iluziilor autoamagitoare. Speranta, atunci cand ea neaga realitatea, cand reprezinta o incapatanare sau o poveste pe care ti-o repeti ca sa suporti un anumit lucru, nu te aproprie de rezolvarea problemei, ci te indeparteaza de solutiile constructive, uneori chiar vitale.

De multe ori, sperantele desarte sunt expresia lipsei de curaj, a inactiunii, a acceptarii compromisurilor si sacrificiilor inutile. Iar daca nu iti dai voie sa vezi realitatea si sa actionezi rational in acord cu ceea ce vezi, iti faci rau si continui sa suferi.
Daca nu a fost vreodata altfel, nu te astepta sa se schimbe.
Daca nu a mai fost de mult asa cum iti doresti, nu va reveni la ceea ce a fost candva.
Daca ai stat si ai suportat orice denota o lipsa de consideratie sau de respect, nu vei mai avea parte de pretuire, admiratie sau iubire.
Ce sens mai are sa speri? Mai bine accepta realitatea si cauta-ti un alt drum, fiind ferm ancorat in luciditate si ratiune.

2 comentarii:

  1. Speranta , chiar si in cea mai idioata situatie este cea care confirma existenta

    RăspundețiȘtergere
  2. Oricat de ancorati am fi in realitate sau cu atat mai mult, ancorarea in realitate presupune ancorare in concretul si matematica divina. Daca ne ancoram doar in cea pamanteana, ne condamnam singuri la limitare si imposibil.

    RăspundețiȘtergere