joi, 18 septembrie 2014

Leaganul fericirii

Ce-si face omul cu mana lui se numeste, fara doar si poate, lucru manual…
Asta pot spune despre mine si sotul meu care ne-am hotarat sa facem o casa la tara. Stiti voi fitele alea: aer curat, departe de lumea dezlantuita, de tehnologie, noi si padurea…vibratiile naturii...intoarcerea la primordial etc.
Zis si facut! Ne-am reintors umili spre tehnologie, caci unde poti afla mai repede un colt de rai de vanzare? La agentia de imobiliare care, contra unui comision deloc modest, te ajuta sa devii proprietarul fericirii fara de liman.
Am trecut, asadar, de prima treapta a sublimului intrand in posesia unui teren cu livada, verdeata cat cuprinde, cantec de pasarele si aer curat.

De aici vazute, toate par simple. Ai impresia ca toata linistea din jur s-a adunat in tine, grijile ti-au zburat, nu te mai doare nimic, esti o poezie si un cantec si iubesti neconditionat pe oricine….
Mai putin pe cei de la societatea cu care alegi sa incepi construirea leaganului fericirii tale. Mutrele savante ale reprezentantilor firmei te coboara usor din paradis. Toti simt nevoia sa priveasca incruntat, cu importanta si, fara nici un dubiu, parca depasiti de ceea ce le ceri. Asta, aveam sa aflam mai tarziu, este doar pentru ca tu, clientule care stii doar sa ceri, sa intelegi ce lucru greu ne ceri, ce eforturi facem noi pentru tine, fitosule si doritorule de nu stiu ce nazdravanii tehnice, si mai ales ca sa stii ca asta te va costa…Mult, ca doar nimeni nu face arta de dragul artei...
Trecem peste planuri si schite de constructie, sapaturi, munti de pamant care trebuie sa dispara din peisaj (e treaba ta cum plasezi masivul Himalaya la capul satului, peste pasunea comunala, sub privirea reprobabila a bovinelor locale). Oamenii au venit sa munceasca si constructia se ridica incet, dar sigur sub ochii nostri mijiti de placere.
Mergem pe mana specialistilor la achizitii, chiar daca stim ca recomandarea e direct proportionala cu comisionul primit la aducerea fiecarui nou client. Dar la cada, soacra mea isi aminteste  brusc de evolutia femeii pe scara sociala si infrunta multimea de barbati cu zicerea, altfel fara replica: “ eu vreau cabina dus 80x80 ca asa a luat si vecina mea, doamna colonel, si e foarte multumita.  Pe langa ca e frumoasa si are o forma asa, mai speciala, se si intretine usor. Zice ca se spala foarte bine, nu se zgarie cu detergentii aia ai nostri, obisnuiti. E si rezistenta, ca doamna colonel are si o greutate proprie, in afara de cea a functiei sotului. Si nici nu a costat o avere, cat ati dat voi pe wc-ul ala de fite din baia de jos.”
Daca nu ai batrani sa-I cumperi...dincolo de orice, cabina e frumoasa, mareata si parca umple camera cu albul ei. Si daca mai pui la socoteala si ca am primit-o acasa, prin curier, chiar zic ca ne-am scos...Plus ca am fost si patrioti si am sustinut economia romaneasca!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu