Fenomenul de crowding out

                                                  Fenomenul de crowding out

Cu alte cuvinte punctul de vedere clasic este clar: cumparaturile (investitiile) guvernamentale influenteaza negativ sectorul privat, ceea ce se inscrie intr-un concept mai larg clasic a noninterventiei statului in economie.

Cat de real este fenomenul de crowding out?

Sa vedem daca este corect acest punct de vedere "clasic" impartasit de altfel si astazi de multi monetaristi.
Am sa restructurez raspunsul pe tri mari probleme pe care le consider eu importante.


1. Intr-o economie in care resursele economiei nu sunt utilizate complet sau nu mai apartin investitorilor locali nici nu poate fi vorba de existenta unui fenomen de crowding out.
In acest caz politica fiscala expansionista, chiar daca va duce la o crestere a nivelului ratei dobanzii, va determina o crestere substantiala a productiei (venitului)
Crescand venitul (productia), creste si economisirea!!! ce ar permite finantarea deficitului bugetar, chiar marit prin cresteri (cumparaturi guvernamentale), fara sa fie distorsionata sau diminuate investitiile private.

2. In aceeasi situatie, de neutralizare completa a resurselor, alaturi de o politica fiscala expansionista, precum cea descrisa mai sus, se poate aplica de catre autoritatea monetara (Banca Centrala) o politica monetara similara relaxata, deoarece prin cresterea ratei de oferta monetare se previne exact marirea ratei dobanzii, care ar putea indica aparitia fenomenului de crowding out.
In plus, o asemenea politica monetara ar permite si monetizarea deficitului bugetar.

3. Daca avem insa de a face cu o economie cu utilizare normala a resurselor , o economie de full-employ-merit (rata somajului la si sub rata naturala), intr-adevar fenomenul de crowding out, ca urmare a unei politici fiscale expansioniste, devine o posibilitate foparte concreta, iar o politica monetara relaxata, un instrument al inflatiei.