duminică, 27 iulie 2014

De la altii, gazduiesc Oana Moraru

Culmea e ca cele mai competitive tari din lume au sisteme de invatamant bazate doar pe cooperare, fara nicio concurenta intre copii. Parintii romani sunt insa asa de incantati de competitia intre scolari, ca e aproape caraghios cat de necompetitivi suntem mai tarziu, ca adulti, ca tara.
Am vizitat multe scoli in lume: SUA, Israel, Franta, UK, Suedia, Spania, Italia, Polonia, Ungaria, etc.
Fiecare dintre ele, cu specificul ei. Diferente mari de continut, ritm sau filozofie educationala. Unele mai traditionaliste, altele mai experimentale. Cu programe zilnice aglomerate, dense sau relaxate. Cu sisteme de notare diferite. Cu staff international si populatie scolara multietnica. Mari si mici. Foarte bogate sau modeste. Etc.

In ciuda diferentelor, toate scolile astea pastreaza constant un lucru in comun, lucru pe care nu l-am intalnit niciodata in scolile romanesti: o cultura clara a cooperarii. Copiii sunt invatati de mici regulile si avantajele comunitatii, ale colaborarii. Conduita in grup e cel putin la fel de importanta ca achizitionarea cunostintelor. Daca urmaresti limbajul educatorilor, jumatate din sintagmele care se repeta constant sunt despre "cum impartim generos cu ceilalti", "cum avem rabdare si ii ascultam", "cum aflam si facem mai multe daca lucram in echipa", cum "diferentele intre colegi trebuie sarbatorite, apreciate". Un fel de programare neuro-lingvistica, de asezare a fiecarui copil in paradigma cooperarii.
Neacceptate total sunt expresiile despre "cine e primul", "cine e mai bun". "Cine termina primul", "cine e cel mai cuminte sau mai destept". Ca sa nu mai zic ca la finalul anului, copiii nu-s urcati pe vreo scena ca sa se vada mai bune diferentele de medii, numar de diplome sau medalii.

Sursa Oana Moraru; Owner la Helikon

4 comentarii:

  1. Noi suntem foarte diferiti, nu ne vom putea compara curand cu tarile amintite de Oana. Trebuie sa fim mai implicati in viata copiilor nostri, trebuie sa stim ce ne dorim pentru ei, trebuie sa stim sa cerem, sa impunen daca este cazul !!!!!!!!!! Suntem un popor pasiv, neimplicat, comod. Poate generatiile viitoare vor schimba ceva!Oricum, privim prea mult la televizor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu cred ca parintii din tarile enumerate de Oana au iesit in vreo piata, eu cred ca in dezastrul din sistemul de invatamant românesc un rol important il au in primul rand politicienii, apoi pãrintii si biserica

    RăspundețiȘtergere
  3. Cati parinti au iesit in Piata Universitatii sa spuna ceea ce-si doresc pentru copiii lor?E simplu sa vorbim doar in curtea scolii sau ......pe aici!!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Parintii elevilor romani sunt speriati daca nu sunt multe teme,daca ghiozdanul nu are 13 kg , daca exista mai multe ore de sport...

    RăspundețiȘtergere