Tabu social în trecut

Oamenii se îndepărtează de piedici şi comportament înşelător. Înainte, aristocraţii se plimbau pe străzi în redingote, cu pălării înalte, rămânând automat în convenienţe stricte, realizând anumite ritualuri.

Totuşi, astăzi, oamenii sunt din ce în ce mai eliberaţi de cadre rigide, se îmbracă simplu, vorbesc clar, in mass-media sunt mai puţin formali, copiii sunt mai relaxaţi în comportamentul cu părinţii lor, există mai mulţi oameni care poartă sandale, încălţăminte uşoară, etc. Pe scurt, ne îndepărtăm de forma exterioară, deoarece este clar acum că nu asta face o persoană.

Oamenilor nu le este ruşine de ceea ce a fost considerat tabu social în trecut. Înclinaţiile netradiţionale, de exemplu, pentru care oamenii aveau obiceiul să se sinucidă în trecut, sunt declarate deschis în zilele noastre, fără nici un sentiment de ruşine. Oamenii nu simt că e nevoie să ascundă tendinţele lor naturale mult timp şi societatea acceptă pe toată lumea. Fiecare primeşte atribute înnăscute la care adaugă ceea ce a primit de la mediu.


Astfel, ne apropiem treptat de întrebarea: Deci, cine sunt cu adevărat? Dacă tot ceea ce sunt este moştenit, atunci, eu nu sunt nimic, de fapt, un fel de robot cu un program integrat, în loc de un individ real. Această întrebare nu se pune în mod explicit, dar omenirea se apropie de asta şi curând, ea va fi pregătită să întrebe. Când superficialitatea ajunge la final, dorim să identificăm ceea ce face dintr-o persoană o fiinţă umană.

Apoi, vom descoperi că, nu există altceva decât punctul din inimă şi, chiar acest punct, nu ne dă încă dreptul să ne numim o fiinţă umană. Este doar o picătură de sămânţă spirituală pe care trebuie să o aducem în grup, adică să te aşezi singur în uter. Cu cât ader mai puternic la grup, cu atât ader la uter şi astfel, în funcţie de eforturile mele, sunt hrănit şi primesc sânge, oxigen, etc… Apoi, această sămânţă devine un embrion spiritual.

Lucrul principal este că, tot acest proces este realizat de grup. Acolo noi suntem hrăniţi şi, cu cât embrionul este lipit de el, cu atât primeşte forţă spirituală pentru a creşte.