Vulturul din curte

Un om a găsit un ou de vultur şi l-a pus în cuibarul unei găini din curtea lui. Puiul de vultur a ieşit din ou odată cu puii de găină şi a crescut împreună cu ei.
Toată viaţa lui, vulturul a făcut ceea ce au făcut şi puii de curte, crezând că este pui de curte. A scurmat pământul după viermi şi insecte. A cloncănit şi a cotcodăcit. Dădea din aripi şi zbura un pic în aer.
Anii au trecut şi vulturul a îmbătrânit foarte tare.
Într-o zi el a văzut o pasăre splendidă deasupra lui, pe cerul fără nori. Aceasta plana într-o graţioasă măreţie printre curenţii puternici, abia bătând din aripile sale viguroase, aurii.
Bătrânul vultur privi în sus cu veneraţie. «Cine e acesta?», a întrebat el.
-Acesta este vulturul, regele păsărilor, i-a spus vecinul său. El aparţine Cerului. Noi aparţinem Pământului – noi suntem găini.
Şi astfel vulturul a trăit şi a murit ca o găină, convins că şi el este un pui de găină...

...Ţi-a trecut vreodată prin minte că eşti mai puţin decât poţi fi cu adevărat...?..Că poţi obţine mai multe de la viaţă decât ai obţinut până acum_ ? ...Dar oare e bine să ştii acest lucru sau nu...?....Iţi foloseşte la ceva ?"