marți, 28 mai 2013

Visez uneori

Astazi am avut un sentiment ciudat, urmaream o emisune-documentar despre mobilierul renascentist...celebrele comode...ochiul se bucura de nenumaratele forme in care se regasea frumusetea nealterata a bunului gust, acuratetea formelor, picturile care acopereau piesele menite sa bucure saloanele princiare. Am avut astfel o revelatie...una din desele mele revelatii cu privire la acele vremuri...am simtit inca o data ca ma regasesc in minunatele timpuri cand bunul gust, opulenta stilata bucurau putinele priviri. Tot timpul am stiut ca linistea mea se compune din mare si.... uneori desigur, celebrele parcuri ludoviciene...plus padurea. Un parc, parcul meu, copaci seculari purtatori de istorie, iarba moale covor pentru linistea pasilor, cainii in jurul meu, mobila veche cu patina timpului, mobila cu lemn incarcat de povestea celor care nu mai sunt, umplandu-mi spatiul. Imi plac cartile...mirosul dulceag pe care-l degaja, imi place lumina lumanarilor, as primi si privi inserarile dintr-un loc in care toate acestea sa se imbine riguros de simplu. Visez uneori....

2 comentarii:

  1. Hai ca nu e chiar gresit sa visam, pana la urma face parte din viata noastra. Nu stiu daca e posibil tot ce ai insirat tu, parca pare mult prea fantastic.

    RăspundețiȘtergere